Prin
derogare de la prevederile Codului de procedură civilă care, ca şi regulă
generală, stabileşte a fi instanţă competentă teritorial a soluţiona litigii,
instanţa de judecată în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul
pârâtul, conform articolului 269 din
Legea nr. 53 din 2003 - Codul Muncii judecarea conflictelor de muncă este de
competenţa instanţelor judecătoreşti în a cărei circumscripţie reclamantul îşi
are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. Dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru coparticiparea
procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru
oricare dintre reclamanţi.
Un
beneficiu al legii este acela că aceste litigii sunt scutite de taxă judiciară
de timbru şi de timbrul judiciar.
Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. Procedura de
citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.
De
asemenea, avantajos pentru angajat este şi faptul că sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Administrarea probelor se face cu
respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea
acesteia.
Conform
articolului 208 din Legea 62 din 2011 a
dialogului social, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
Rezultă
de aici că instanţa competentă material a soluţiona astfel de conflicte este
Tribunalul, iar, coroborat cu prevederile Codului muncii stipulate mai sus,
concluzionăm că instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona
litigiile de muncă este Tribunalul în
a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după
caz, sediul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu